Pillar II, parte a inițiativei globale OECD/G20 cunoscută sub denumirea GloBE (Global Anti-Base Erosion Rules), stabilește o cotă efectivă minimă de impozitare de 15% pentru grupurile multinaționale cu venituri consolidate de cel puțin 750 de milioane de euro. În Uniunea Europeană, aceste reguli au fost transpuse prin Directiva (UE) 2022/2523, care obligă statele membre să adopte măsuri legislative menite să prevină erodarea bazei fiscale și transferul profiturilor către jurisdicții cu impozitare scăzută.

Un element central al acestui mecanism este regula UTPR (Under-Taxed Profits Rule). Aceasta acționează ca o măsură de tip „backstop”, aplicându-se atunci când profiturile obținute într-o jurisdicție sunt impozitate sub pragul minim global, iar regula IIR (Income Inclusion Rule) nu intervine pentru a corecta diferența. În asemenea situații, alte entități din cadrul grupului, localizate în state care aplică regulile Pillar II, pot fi obligate să achite o taxă suplimentară, redistribuind dreptul de impunere. Scopul acestei reguli este de a împiedica grupurile multinaționale să își mute profiturile în zone cu fiscalitate redusă, însă aplicarea sa ridică întrebări complexe cu privire la compatibilitatea cu dreptul primar al Uniunii Europene și cu principiile fundamentale care guvernează ordinea juridică europeană.

În acest context, la 17 iulie 2025, Curtea Constituțională a Belgiei a decis să suspende soluționarea unei acțiuni în constatarea neconstituționalității legislației naționale care transpune regula UTPR și să adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene o întrebare preliminară.

Cererea a fost introdusă de American Free Enterprise Chamber of Commerce, o organizație non-profit din Statele Unite, susținută de alte entități similare, precum California Business Roundtable. Reclamantele au argumentat că regula UTPR impune o sarcină disproporționată asupra entităților belgiene, obligându-le să suporte impozite suplimentare pentru profiturile altor entități fără o legătură directă cu Belgia. Printre criticile aduse se numără posibile încălcări ale dreptului la proprietate, ale libertății de stabilire și de prestare a serviciilor, ale principiului egalității și nediscriminării.

Guvernul belgian argumentează, însă, conformitatea acestei reguli cu dreptul european, subliniind că regula urmărește un scop legitim (i.e. acela de a combate erodarea bazei de impunere la nivel global) și că este proporțională, funcționând strict ca o măsură complementară în absența aplicării regulii IIR. În plus, guvernul a susținut că directiva respectă competențele Uniunii și principiile fundamentale de drept european.

Ca efect al sesizării, procedura internă este suspendată până la pronunțarea CJUE, termenul mediu de soluționare pentru o asemenea cauză fiind de aproximativ un an și jumătate, ceea ce înseamnă că un răspuns poate fi așteptat cel târziu la finele anului 2026. Între timp, regula UTPR rămâne în vigoare și companiile vizate trebuie să își continue demersurile de conformare, inclusiv prin depunerea declarațiilor QDMTT până la sfârșitul lunii noiembrie 2025.

Întrebarea adresată Curții de Justiție urmărește să clarifice dacă prevederile referitoare la UTPR sunt compatibile cu dreptul la proprietate, cu libertatea de stabilire și de prestare a serviciilor, cu principiul egalității și al nediscriminării și cu principiul teritorialității fiscale. Răspunsul CJUE va fi decisiv pentru viitorul acestei reguli în cadrul european. O constatare a invalidității ar obliga Uniunea și statele membre să modifice substanțial reglementările de implementare, punând în discuție întreaga arhitectură a Pillar II. În schimb, o confirmare a validității ar consolida aplicarea unitară a regimului fiscal minim la nivel european și ar oferi stabilitate juridică pentru companiile multinaționale.