Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) a clarificat în cauza C-59/23 P raportul dintre analiza de compatibilitate a ajutoarelor de stat și respectarea reglementărilor în domeniul achizițiilor, în contextul proiectului Paks II.

Din raționamentul CJUE, rezultă că încălcarea normelor privind achizițiile nu conduce automat la incompatibilitatea unui ajutor de stat, însă Comisia trebuie să examineze acele modalități ale măsurii care sunt indisolubil legate de obiectul ajutorului.

În speță, construirea reactoarelor și modul de atribuire a contractului au fost parte integrantă a obiectului măsurii. Curtea a anulat atât hotărârea Tribunalului, cât și decizia Comisiei privind compatibilitatea ajutorului pentru Paks II.

În fapt, Ungaria a notificat un ajutor pentru dezvoltarea a două noi reactoare nucleare Paks II, finanțarea incluzând o linie de credit semnificativă. Contractul de construire a fost atribuit direct unei societăți, în temeiul unui acord interguvernamental încheiat între Ungaria și Federația Rusă. Comisia a declarat ajutorul compatibil, fără a considera necesară o verificare a conformității atribuirii directe cu dreptul achizițiilor. Austria a atacat această decizie, iar Tribunalul UE a respins acțiunea, CJUE pronunțându-se asupra recursului împotriva acesteia.

Când poate o încălcare a altor norme ale dreptului Uniunii Europene să influențeze analiza de compatibilitate a unui ajutor de stat?

Începând cu paragraful 50 al deciziei analizate, CJUE stabilește liniile directoare pentru a răspunde acestei întrebări. Compatibilitatea unui ajutor nu este automat afectată de încălcarea altor norme ale dreptului Uniunii Europene, precum cele privind achizițiile. Totuși, în paragraful 52, Curtea stabilește situația în care o încălcare poate conduce la incompatibilitate, respectiv atunci când încălcarea privește în mod direct condițiile de acordare sau obiectul economic al măsurii.

Astfel, Comisia trebuie să ia în calcul încălcări ale altor norme atunci când acestea izvorăsc din obiectul ajutorului sau din modalități care sunt indisolubil legate de obiectul ajutorului (modalități ce nu pot fi apreciate separat de acesta).

Însă, analiza indisolubilității modalităților măsurii reclamă, ca premisă, o definire exactă a obiectului ajutorului de stat.

În speță, CJUE a subliniat că edificarea reactoarelor reprezintă un element necesar pentru realizarea obiectivului măsurii și a fost finanțată prin resursele puse la dispoziție în cadrul măsurii notificate. Prin urmare, excluderea construcției reactoarelor din obiectul ajutorului ar echivala cu o calificare juridică eronată. Atunci când etapa de construcție este indispensabilă atingerii scopului măsurii, aceasta trebuie considerată parte integrantă a obiectului ajutorului.

Având în vedere arhitectura financiară și tehnică a proiectului, plata etapizată realizată direct către constructorul desemnat și corelarea dintre finanțare și execuție, atribuirea directă a constituit o modalitate indisolubilă de obiectul ajutorului. Rezultă două consecințe: (i) Comisia trebuia să includă în analiza de compatibilitate verificarea conformității atribuirii cu dreptul achizițiilor și (ii) nu este corect să se considere că eventualele efecte negative asupra concurenței se produc doar pe piața de lucrări fără relevanță pentru piața energiei. Astfel, în paragraful 80, Curtea statuează că: „Prin urmare, nu se poate exclude că încălcarea unei dispoziții de drept al Uniunii susceptibilă să producă o denaturare a concurenței pe o piață diferită, dar legată de cea vizată de măsura de ajutor notificată, trebuie să fie luată în considerare de Comisie la examinarea compatibilității ei cu piața internă. Aceasta este situația în speță a unei eventuale denaturări a concurenței care putea rezulta, pe piața construirii de centrale nucleare, din atribuirea contractului de construire a celor două noi reactoare nucleare pe amplasamentul centralei Paks cu încălcarea reglementării Uniunii în materie de achiziții publice, din moment ce această atribuire constituia o modalitate indisociabilă de obiectul măsurii de ajutor în cauză.”

Cu toate acestea, nu toate modalitățile ajutorului de stat sunt indisociabile. Comisia nu devine un super arbitru al conformității generale cu dreptul Uniunii. Ea se limitează la acele modalități fără de care obiectul măsurii s-ar altera în substanța sa. În speță însă, condițiile financiare și tehnice au făcut ca atribuirea directă să fie inseparabilă de obiect.

În urma analizei cauzei, se desprind două concluzii principale.

În primul rând, nu orice neregularitate în achiziții „contaminează” ajutorul. Analiza rămâne autonomă, iar încălcarea normelor UE din afara sferei ajutorului de stat nu invalidează prin ea însăși compatibilitatea,

Cu toate acestea, atunci când modalitatea contestată este indisolubil legată de obiectul măsurii, Comisia trebuie să verifice conformitatea cu normele relevante.

În al doilea rând, definirea precisă a obiectului ajutorului este fundamentală. Dacă obiectul este interpretat prea restrictiv, există riscul excluderii unor componente esențiale și, implicit, nașterea unui viciu în analiză. Dacă este definit corect, Comisia trebuie să includă în control exact acele modalități care nu pot fi separate fără a schimba natura măsurii.