Impozitele indirecte, între care TVA-ul și accizele, joacă un rol central în funcționarea pieței interne, dar ridică adesea probleme juridice legate de momentul și condițiile în care devin exigibile. În materie de accize, aceste probleme privesc în special noțiunea de „eliberare pentru consum”, care, potrivit dreptului Uniunii, determină nasterea obligației fiscale.

În cauza T-534/24, Tribunalul Uniunii Europene a fost sesizat de Tribunalul Administrativ din Osijek, Croația, în legătură cu situația unui întreprinzător, MK, acuzat de emiterea unor facturi false pentru livrări de produse petroliere inexistente. Administrația fiscală croată a recalculat TVA-ul și a refuzat dreptul de deducere, iar administrația vamală a impus suplimentar plata accizelor pentru o cantitate de peste 63 000 de litri de carburant, considerând că a existat un abuz de drept în circulația produselor accizabile.

Problema esențială a apărut din diferența dintre legislația națională și cea europeană. Legea croată privind accizele prevede că obligația fiscală intervine nu doar la eliberarea pentru consum, ci și în caz de „comportament ilicit” sau „abuz de drept”, inclusiv atunci când se emit facturi false pentru livrări fictive. În schimb, Directiva 2008/118/CE, aplicabilă ratione temporis, stabilește în mod exhaustiv patru ipoteze ale eliberării pentru consum: ieșirea produselor dintr-un regim suspensiv, deținerea în afara acestuia fără plata accizelor, producerea în afara regimului sau importul.

Tribunalul a reținut că lista din directivă are caracter limitativ și trebuie aplicată uniform în toate statele membre. Simplul fapt că au fost emise facturi false nu poate fi asimilat eliberării pentru consum, întrucât produsele nu au circulat și nu au fost livrate. Chiar dacă protecția intereselor financiare naționale și combaterea fraudei fiscale sunt obiective legitime, ele nu pot fi urmărite prin extinderea nejustificată a cazurilor de exigibilitate, contrar dreptului Uniunii.

Prin urmare, Tribunalul a hotărât că articolul 7 din Directiva 2008/118 se opune unei legislații naționale care prevede exigibilitatea accizelor pentru livrări fictive consemnate pe facturi false.